Că noutatea irită, nu mai e de mult un secret. Rezistența la nou face parte din condiția umană și este strâns legată de instinctul de conservare, atât de necesar supraviețuirii speciei. De ce să te aventurezi pe teritorii neexplorate, unde pericolele pot pândi la fiecare pas, când te simți atât de bine în peștera ta cea sigură, probată și răsprobată?
Și totuși, tocmai depășirea acelor rezistențe face posibilă evoluția.
Din când în când, se întâmplă să primim pe pagina de Facebook, comentarii înspumate: Ce prostie mai e și asa? Cum adică terapie antifumat? Hoților! Luați banii la oameni! Cum adică nu e nevoie de voință? Ce tâmpenie, toată lumea știe că fără voință nu faci nimic! Eu m-am lăsat singur, sîc! Etc.
Simțim nevoia unei clarificări.
Da, credem că voința îngreunează procesul renunțării la fumat, pentru că transformă țigara într-un fruct oprit, traducând totul în ”nu mai ai voie să fumezi”. Or, fără să înțelegi cum funcționează capcana acestei dependențe, nu prea ai cum să te înfrânezi, deoarece vei simți tot timpul că, în ciuda argumentelor raționale anti-fumat, tu ai pierdut un prieten drag. De care ți-e dor și sunt șanse să-ți fie dor pentru tot restul vieții.
Și da, credem că dacă înțelegi (cum, de pildă, se înțelege cu ajutorul metodei Allen Carr) cum stă treaba cu fumatul, pe bune, nu vei mai simți că te desparți de un prieten, ci că scapi de un dușman.
Cu toate astea, nu suntem într-atât de aroganți să credem că numai calea noastră e valabilă și că orice altă metodă e sortită eșecului. Tocmai pentru că știm cât de subtilă e capcana acestui drog care a înrobit o planetă întreagă! Așa încât, dragă nefumătorule care te-ai lăsat de fumat pe cont propriu, fără ajutoare și în mod desigur gratuit, nu-ți putem spune decât: felicitări! Însă chiar dacă ai găsit chinuitor procesul reunțării la fumat, asta nu înseamnă că toată lumea e obligată să treacă prin același Iad. De asemenea, chiar dacă cineva alege calea Allen Carr, fără sevraj și fără tortură psihică, asta nu înseamnă că victoria sa e mai prejos decât a ta.
Te-ai lăsat pe cont propriu, strângând din dinți și răbdând? Bravo ție!
Te-ai lăsat cu medicamente sau cu adjuvanți? Bravo ție!
Te-ai lăsat, speriindu-te când ai văzut un bolnav de cancer, în stadiu terminal? Minunat!
Te-ai lăsat așa, pur și simplu? Fumai o țigară și te-ai gândit să fie ultima și gata? Fără efort, fără voință, fără lacrimi? Splendid!
Important e rezultatul.
În mod similar, sunt oameni care pot slăbi zeci de kilograme pe cont propriu, la fel de bine cum sunt oameni care aleg să apeleze la nutriționiști, food coach-i sau antrenori personali în acest proces. Nu e ok să anulăm efortul unui om care merge singur pe drumul transformării personale și totodată nu e în regulă să minimalizăm efortul unui om care a ales un ghid în călătoria sa. Fiecare, cu povestea sa.
E bine totuși să știi că dacă te pierzi pe drum, ai oricând posibilitatea de a chema ”echipa de intervenție”, care te va ajuta, indiferent care ți-au fost convingerile până atunci.
Și da, terapia costă. De ce-ar fi ajutorul gratis, în condițiile în care prețul țigărilor nu se negociază? Nu primești la chioșc pachetul de țigări dacă-ți lipsesc 50 de bani. De ce oare suntem dispuși să plătim averi pe ceva care ne omoară, dar nu suntem dispuși să clintim nici măcar un sfanț pe ceva care ne poate salva?
Sunt unii care se laudă în comentarii, pe pagina noastră de Facebook, că au citit cartea lui Allen Carr gratis pe net. Lăsând la o parte mentalitatea abjectă în care se bălăcesc, de vreme ce găsesc într-un furt intelectual motiv de mândrie, apare, firesc, întrebarea: de ce există, totuși, niște sesiuni de terapie care costă cât fumatul pe-o lună de zile (în România, pentru că în celelalte țări sesiunile de terapie sunt mult, mult mai costisitoare), de vreme ce avem la dispoziție o carte care costă cât două pachete de țigări?
Răspunsul se găsește tot în sesiunile de terapie. Din pricina faptului că această carte eveniment a circlat gratis ani de zile, fără să existe un terapeut specializat care să scrie despre metodă sau să poată răspunde la întrebări, majoritatea celor care au citit-o au comis, fără intenție și fără să știe, câteva greșeli. Cea mai mare a fost punerea la îndoială a puterii de adicție a drogului. Mulți au crezut că se pot ”juca” cu o țigară – oare cum o fi o țigară, acum, la N luni/ani distanță? Și au picat din nou. Eliberându-se prima dată ușor, fără probleme, fără efort, au crezut că prin simpla recitire a cărții, o vor mai putea face din nou, la fel. Așa că au recitit cartea. O dată. De două ori. De trei ori. De douăzeci de ori. Și nimic.
Ce bine însă că s-a deschis o clinică Allen Carr și la noi! E reconfortant să știi că există un loc în care te poți duce și poți primi ajutor specializat, când munca pe cont propriu își arată limitările, nu?
Experiența reapucării de fumat este oribilă. Toți cei care au trecut prin ea o confirmă – amestecul de rușine, vinovăție, stupoare, oroare, frustrare, ciudă și alte sentimente ”înălțătoare” este greu de dus în spinare de unul singur. Iar în acest moment intervine terapeutul Allen Carr, format în metodă, cu sute de fumători investigați și ajutați la activ, care te ajută să înțelegi cum funcționezi, de ce faci o alegere în detrimentul alteia, ce anume din tine te pornește pe calea distructivă și mai ales, te învață, cu empatie și cu blândețe (pentru că el însuși a fost fumător!), ce e de făcut ca să nu mai cazi în capcană.
Să ne imaginăm acum cât de minunat ar fi să vii din prima la terapie și să înveți toate lucrurile astea, astfel încât să-ți crești șansele de a rămâne nefumător pentru tot restul vieții, păstrând mereu vie amintirea eliberării din prima încercare, cu bucurie! Ar fi bine, nu? Și ce bine că există o clinică unde poți fi ajutat să ai această experiență!
Mintea noastră are posibilități infinite de a ne ajuta, dar și de a ne sabota. Un lucru e sigur: bine cu de-a sila nu se poate. Și sigur că ”it takes two to tango”. Terapeutul nu poate face mare lucru dacă omul nu-l lasă. Și, de asemenea, este vital să crezi în calea de vindecare pe care o alegi, atunci când vrei să scapi de-o boală. Pentru că fumatul este adicție de drog. Și orice adicție de drog e o boală. Parșivă, în acest caz.
De aceea, în concluzie, reafirmăm că suntem aici, gata să oferim ajutor celor care simt că au nevoie de el. E mai ușor să parcurgi un tunel întunecat, atunci când ai în față un ghid, cu un felinar aprins.
Vă așteptăm!
www.allencarr.ro
0732138383
raspunsuri@allencarr.ro
