E minunat când suntem încurajaţi şi când simţim susţinerea celor din jur. Doar că, atunci când ne lăsăm de fumat, suportul uneori întârzie să apară. Noi ştim că am realizat ceva extraordinar şi nu înţelegem de ce prietenii noştri şi uneori chiar familia nu ne sprijină şi nu ne laudă pe măsura victoriei naostre. E drept, ei încă fumeaza. Dar chiar şi-aşa, n-ar trebui să ne doreasca binele? Ba mai mult, deseori reacţiile sunt cel puţin surprinzătoare, dacă nu de-a dreptul răutăcioase:
„Hai s-o văd şi pe asta!”
„Te-ai lăsat de fumat??? Tu?? TU?!?”
„Hai, frate, vorbim peste vreo două zile.”
„Iar? A câta oară? Mă întreb de data asta cât te-o ţine.”
„Ştii că abia peste un an se cheamă că te laşi pe bune. Până atunci….”
Şi câte şi mai câte… Reacţiile variază în funcţie de istoricul fumătorului care tocmai s-a lăsat şi de… creativitatea celor din jur.
Problema e că astfel de reacţii au capacitatea de a dărâma încrederea unui om care acum începe să recâştige un lucru extrem de important şi de fragil – propria sa libertate. Şi, din păcate, de prea multe ori, proaspăt nefumătorii abandonează şi se reapucă de fumat, exasperaţi de vorbele celor din jur (un pretext, iata, excelent).
Ceea ce trebuie reţinut în legătură cu acest cor al bocitoarelor din preajmă, este că fiecare ironie, fiecare glumiţă, fiecare gest imatur, toate, ascund de fapt, un adevăr:
TOŢI TE INVIDIAZA.
Deşi n-o recunosc şi poate chiar se străduiesc să strige taman contrariul, toţi fumătorii îşi doresc să nu se fi apucat niciodată de fumat. Mai mult decât atât, cu fiecare fumător care se lasă, corabia se scufundă mai tare. Iar ei simt asta. Aşa încât vor face gesturi disperate.
Vestea bună e că n-ai de ce să te superi. Astea sunt reacţiile normale ale unor dependenţi de drog. Pentru că trebuie să ştii: în clipele acelea, ei încetează a-ti mai fi prieteni, părinţi, fraţi etc. 
În momentele respective ei nu sunt altceva decât nişte dependenţi de drog care şi-au pierdut partenerul de viciu. Atât şi nimic mai mult. Iar după ce şocul veştii va trece, vei vedea că vor veni la tine şi-ţi vor spune: mult succes.
În concluzie, primele zile de după, nefumătorul trebuie să fie conştient că singura persoană pe care se poate bizui exclusiv în această nouă construcţie de sine, este el însuşi. Şi, desigur, terapeutul Allen Carr, la care poate apela oricând pentru susţinere, încurajări şi suport.
De ce nu incercati o promovare mai agresiva in presa? E greu sa ajungeti la fumatori, cand in presa apar numai articole ca asta de aici: http://www.evz.ro/detalii/stiri/incursiune-in-purgatoriul-fumatorului-roman-943570.html. Este incredibila cantitatea de aberatii din acest articol.
Asa e. Miturile care circula sunt foarte greu de stavilit. Insa asta e munca noastra. Si nu se opreste niciodata. Te mai asteptam!
“Iar după ce şocul veştii va trece, vei vedea că vor veni la tine şi-ţi vor spune: mult succes.” Astept de 4 luni acest moment, iar fumatorii din jur (4 din cei 5 colegi de birou, sotul meu, sora mea si prietena cea mai buna…deci aproape toata lumea din jurul meu) pastraza o tacere absoluta. Eu ma felicit in fiecare zi de mai multe ori si tu (terapeutul meu) de cate ori am apelat la tine, la fel, dar totusi imi lipseste putintel si incurajarea celor din jur. Inteleg foarte bine ca fumatorii sunt gelosi, dar nici nu vor sa devina ca “obiectul” geloziei lor, acesta este motivul pentru care NIMENI nu mi-a cerut amanunte despre metoda AC, insa nu inteleg de ce nu ma lauda nici nefumatorii?!? Ba hai ca stiu: ei nu-si pot inchipui ce inseamna sa fii “drogat” si cat de fericit poti fi ca ai scapat!
Mihaela, ma bucur sa aud vesti de la tine si sa aflu ca esti bine!
Nu te mai concetra pe cei din jur. Asta este numai si numai reusita ta, nici a fumatorilor din preajma, care te invidiaza, nici a nefumatorilor, care, precum foarte bine ai intuit, nu stiu prin ce-ai trecut ca fumatoare si cat e de bine sa te simti libera!
Pe de alta parte, stiu cat de importanta este sustinerea celor din jur, in general. Imi pare rau ca nu ai parte de ea, insa in privinta fumatului, crede-ma pe cuvant, tu esti cea care conteaza in ecuatie. Iar daca vreodata un fumator din preajma ta va dori sa faca ceva ca sa se lase de fumat, va apela atunci la tine, pentru ca tu vei fi singurul exemplu de succes.
Pana atunci, bucura-te de viata ta nou castigata si de libertate!
Buna ziua,
Tocmai ce am downloadat cartea lui Allen Carr – “In sfarsit nefumator” in format PDF. O sa o citesc si sper ca la final sa devin LIBER. In cazul in care “esuez”, va voi contacta pentru o programare.
Cu respect,
D.M.
Draga Daniel,
mult succes in demersul tau si nu ezita sa ne scrii daca ai intrebari sau daca simti nevoia de suport dupa ce termini cartea. Esti pe drumul cel bun!
Buna ziua,
Acum 2 ani am citit cartea si m-am lasat de fumat pentru 3 luni, dar apoi m-am reapucat. Am incercat sa o mai citesc o data, insa n-a mai functionat, probabil pentru ca am inteles partial metoda….As vrea sa va intreb ce as putea sa fac? Nu sunt din Bucuresti si nu prea am drum intr-acolo pentru o sesiune, insa daca asta ar fi ultima solutie…probail va voi vizita. Ideea e ca de cate ori incerc sa ma las fumez mai mult si mai mult si am ajuns la 2 pachete si ceva pe zi. Faza aiurea e ca pot sa nu fumez 24 de ore de ex, insa fara suport aprind din nou tigara. Aveti vreun sfat?
Buna, Bogdan,
tu spui un lucru foarte important la inceputul mesajului tau, anume ca ai inteles partial metoda. Aici e cheia. Sunt doua conditii care trebuie indeplinite concomitent, ca sa fii sigur ca ramai nefumator:
1. Sa intelegi in ce consta mecanismul fumatului si sa-l intelegi integral;
si
2. Sa respecti cu sfintenie instructiunile.
O sesiune te-ar ajuta mult pentru ca aici sansele de a indeplini conditia nr. 1 sunt considerabil mai mari fata de lucrul pe cont propriu. Iar apoi, din sesiune pleci cu niste instructiuni foarte simple dar foarte valoroase, care te vor ajuta in perioada urmatoare. Si, desigur, poti oricand apela la terapeut in momentele in care lucrurile nu par a functiona.
Asadar, sfatul nostru este sa-ti iei in primul rand o pauza, sa-ti acorzi un pic de relaxare, sa-ti vezi de viata si sa fumezi fara presiunea lasatului de fumat, o vreme. Dar, inainte de toate, sa-ti fixezi o data de la care sa faci pasul asta. Si sa-l faci, pe bune. Cel mai bine ar fi sa vii intr-o sesiune. Iar de anul viitor, implementam un program “pe roti”, adica, daca mai strangi inca cel putin 4 persoane dornice sa se lase de fumat, venim noi la tine.
Daca nu poti participa la o sesiune aici si daca nici cealalta varianta nu e posibila, a doua recomandare este sa recitesti cartea, dar ai grija s-o faci cum trebuie. Adica:
– sa pornesti la drum cu o atitudine pozitiva: vei reusi; ai mai reusit si in trecut;
– nu porni insa cu asteptari nerealiste: este totusi, aceeasi carte, continutul nu i s-a schimbat, dar, in loc sa te superi pe treaba asta, transforma gandul in ceva constructiv: “Da, e adevarat ca stiu continutul, insa hai sa vad, poate de data asta inteleg lucrurile altfel; poate de data asta surprind niste idei care mi-au scapat.”
– sa citesti cartea dintr-o singura lectura (iti vor trebui vreo 4 ore, maxim 5 pentru asta), fara sa fii deranjat;
– respecta instructiunile de pe parcursul cartii (da, continua sa fumezi pana ce termini de citit);
– respecta TOATE instructiunile de la final. Este OBLIGATORIU. Unii oameni isi aleg ce instructiuni sa respecte, unele li se par penibile, altele inutile, dar crede-ne ca totul are un rost.
Iar cand inchizi cartea si stingi ultima tigara, bucura-te ca … gata, aceasta etapa din viata ta s-a incheiat! Fii fericit! Si reaminteste-ti fericirea asta si mai departe.
Si daca ai intrebari, daca anumite lucruri nu s-au inteles asa cum trebuie, poti oricand sa ne scrii un mail – raspunsuri@allencarr.ro – si le intelegem impreuna.
Succes!
Buna ziua!
Am dat peste cartea celebrului Allen Carr, intamplator, intr-un anticariat, cautand altceva. Fumatoare “inraita” de 14 ani (chiar peste), am citit cartea in 2 zile, de curiozitate, fara vreo intentie de-a ma lasa de fumat. Fizic, eram o epava acum cateva zile: oboseala cronica, apasare pe cap, dureri toracice, etc. Lectura mi-a ucis pofta de tigara, desi am trisat, dupa tigara finala, a doua zi mi-am mai aprins una si am stins-o, concluzionand ca nu-mi place. N-am fumat de 6 zile si fizic ma simt excelent, insa mental sunt inca o fumatoare si de acest fapt nu stiu cum voi scapa. Timp de 14 ani n-am avut nicio tentativa de a renunta, numai gandul m-ar fi panicat teribil. Ma simt fumatoare, ma cunosc si recunosc doar in aceasta postura…acum am senzatia ca traiesc viata altcuiva…Cartea este eficienta intr-adevar, daca a strarnit pana si in “drogata” de mine repulsia fata de tigara si dorinta de a deveni nefumatoare! Insa ma simt fumatoare:)) paradoxal, nu-mi amintesc viata mea fara tigara, viata mea dinainte de tigara, desi m-am apucat de fumat pe la 18 ani.
Va multumesc pt rabdare…intelegere si sprijin.
Draga Ami,
in primul rand, felicitari pentru reusita! E minunat ce-ai facut si bravo tie!
Acum, sa lamurim putin problema asta a “simtirii statutului”. Multi fumatori traiesc, din pacate, cu iluzia ca fumatul face parte parte din ei. Ca un organ cu care s-au nascut. Multi isi definesc propriile personalitati prin prisma fumatului, ajungand chiar sa ataseze tigara propriului eu. Insa totul e doar spalare de creier. Asa am fost facuti sa credem. Drept dovada, in momentul in care se lasa de fumat, deci nu mai consuma respectivele produse, in mintea si, mai grav, in sufletul lor, acesti oameni simt fie ca au pierdut ceva, o parte din ei insisi, fie continua sa se defineasca drept fumatori, asteptand sa treaca un timp (din nou, asa ni s-a spus) pana cand vor putea declara fara sovaire ca sunt nefumatori.
Dilema asta e de-a dreptul existentiala. Dar ea este falsa. Si e indusa de aceasta industrie extrem de potenta care a reusit sa spele creierele milioanelor de oameni de pe intreg mapamondul. Trebuie sa ne scuturam de aceasta asociere.
Intai si intai, trebuie inteles ca fumatul n-a facut niciodata parte din tine. El s-a suprapus peste tine. El a fost …ca un neg, daca vrei. Care ti-a aparut acum 14 ani si cu care ai fost obligata sa traiesti din pricina faptului ca erai dependenta de nicotina din tigari. Fumatul asta nu ne e un organ vital, cu care ne-am nascut. Drept dovada, ai putut trai bine mersi pana cand te-ai apucat de fumat, nu? Ei bine, in momentul in care scoatem negul asta, ne suparam ca pierdem o parte din noi? Ne deprimam pentru ca nu-l mai vedem in oglinda? E-adevarat ca toti anii astia ne-am mintit spunandu-ne poate ca acest neg e ceva ce ne individualizeaza, ceva ce ne separa de restul, poate chiar ni s-a parut ca e un semn de frumusete. In realitate insa, daca ni s-ar fi oferit sansa de a-l indeparta, am fi facut-o. Asa incat, acum ca ai scapat, ai redevenit, de fapt, cea care ai fost dintotdeauna. Nu te teme, e minunat! 🙂
Cat despre identificarea cu statutul de nefumator…din nou ne place sa ne batem singri cuie in talpa, hiper-analizand problema. Cum stii ca esti nefumator? Cand stii? Oare trebuie sa astepti toata viata ca, fix inainte de moarte sa poti spune: “Uraaa! Am reusit sa fiu nefumatoare!”? E o prostie. Statutul de nefumator, respectiv de fumator, e dat fix de….fumat. E atat e simplu: fumezi? Esti fumator. Nu fumezi? Esti nefumator. Nu exista nuante, desi multi incearca sa evite sa se numeasca fumatori (in special cei ocazionali detesta sa li se spuna astfel), de jena. In realitate, fumatul (indiferent de cantitate) determina statutul.
Stii cum faci proba? Imagineaza-ti ca esti singura si te duci la un restaurant sa iei pranzul. La intrare, te intampina un chelner care te intreaba: “Fumatori sau nefumatori?”. Nu credem ca te-ai apuca sa-i tii o dizertatie chelenrului in care sa-i explici cum, tehnic vorbind, tu nu fumezi, dar ai fumat 14 ani si te-ai lasat si in sufletul tau, te identifici cu statutul de fumator………………………… ?!? Ai spune asta? Nu. Pur si simplu, ai raspunde fara sa te gandesti – nefumatori.
Pentru ca, draga Ami, acum esti nefumatoare.
Inca o data, bravo!