22 January 2019BlogUncategorized

Acum aproximativ 3 ani, participam la prima mea sesiune Allen Carr, însă nu din poziția actuală, de terapeut, ci din cea de client. Mi-aduc aminte că, printre altele, am discutat și despre beneficiile mai mult sau mai puțin evidente la care mă puteam aștepta, dar nimeni n-a putut anticipa ce avea să urmeze.

Da, am scăpat de tusea tabagică, am respirat mai profund, mi s-au intensificat simțurile (mirosul și gustul), am scăpat de o cheltuială majoră, am devenit mai rezistentă la efort … dar nu (numai) despre acestea vreau să vă povestesc astăzi.

În perioada când am ajuns la sesiune, aveam moralul foarte scăzut. Încercasem de 4 ori să mă las, de tot atâtea recidivasem. Stima mea de sine era la nivelul bocancilor (căci, da, era cam aceeași vreme de doi lei pe-afară). Mă simțeam neputincioasă și învinsă. Obosisem să-mi justific viciul cu tot felul de glumițe, mai mult sau mai puțin sarcastice: “Ce-i afumat ține.”, “Tre’ să mor de ceva, până la urmă”, “Suma viciilor e constantă; n-am bani de alte droguri” șamd.

După sesiune, viața mi s-a schimbat total. Sigur, în timp, dar spectaculos. Ce s-a întâmplat, de fapt?! Trei consecințe au conlucrat: una așteptată, banii, și altele mai puțin așteptate – surplusul de energie și o stimă de sine crescută.

Lăsatul de fumat este o decizie venită dintr-un soi de egoism sănătos: din dorința de a face lucruri bune pentru tine. Crescându-mi stima de sine (eram OMUL CARE A REUȘIT!), am căpătat curaj să încerc și alte lucruri pe care le evitasem din frică.

Primul a fost curajul de a scrie articole și de a mă expune criticilor online. Surpriză sau nu, am descoperit ca am un condei destul de iscusit și priză la oameni.

Al doilea, care s-a legat și de suma proaspăt economisită, a fost psihoterapia. Mi-am dat seama că fumatul era autosabotare și nu mi-a plăcut bucățica asta din mine. Cu banii rămași de pe urma fumatului, am aflat cum să lucrez pentru mine și nu împotriva mea. Să am curaj să mă expun așa cum sunt, fără teama de a fi respinsă sau judecată. Să am curaj să îmi asum riscuri calculate, dar și să am grijă de mine.

Consecința? Am îndrăznit să renunț la jobul de zi cu zi și să devin freelancer pe profesia mea (alta decât cea de terapeut). Nu zic că a fost ușor inițial, sau că am dormit bine știind că nu mai vine o sumă fixă îndestulătoare lunar. Dar, cu timpul, am ajuns să dorm excelent, să îmi aleg singură ora la care mă trezesc, să lucrez numai în orele când știu că sunt productivă, să îmi fac cumpărăturile când nu e buluceală, să mă duc la sală (ce să fac cu energia aia extra?!) etc. Nu pot să cuprind în fraze cât de bucuroasă sunt că am ales drumul ăsta.

Ultima perlă din salba asta, a fost că am ales să dau înapoi aceeași bucurie viitorilor foști fumători. Am învățat mult, mi-am depășit frica de a vorbi în public (sunt introvertită din fire) și am devenit terapeut Allen Carr Easyway. N-aș fi putut niciodată asta, fără acea zi când am bătut timid la ușa centrului. La fiecare sesiune anti-fumat, indiferent cât ar fi de dificilă, sunt bucuroasă că aduc oamenilor alinare, curaj și un suflu nou.

Cam asta mi s-a întâmplat mie după ce am stins ultima țigară. Nu, nu am scris numai ca să mă laud, ci și ca să exemplific cât de mare este, de fapt, o astfel de decizie, câte implică.

Nu stingi numai ultima țigară, ci alegi să fii bun cu tine.