Una dintre marile iluzii ale fumătorilor este faptul că ei înșiși au ales să fumeze. Nu ne pune nimeni pistolul la tâmplă când tragem primul fum dintr-o țigară, nu ne obligă nimeni s-o terminăm. Nu ne forțează nimeni să insistăm apoi. Ne străduim din proprie inițiativă să ne obișnuim cu gustul amar și fumul înecăcios. Pentru că da, trebuie să exersezi ca să înveți să fumezi. Nu-i vine nimănui natural să inhaleze fum. Și totuși, o facem.
Unii pot traduce asta drept „libertate”: „A fost alegerea mea să fumez„.
Oricât de seducător ar fi pentru un adolescent, lipsit până la 18 ani de putere de decizie, să creadă că EL a ales să fumeze, îndrăznim să contrazicem această teză.
- În primul rând, singurul motiv pentru care cineva ar dori să-și inunde plămânii cu fum, este pentru că o viață întreagă a asistat la acest lucru și nu l-a considerat nefiresc.
- Marea majoritate a celor care încep să fumeze o fac în intervalul de vârstă 12-22 de ani. Altfel spus, în adolescență. O perioadă marcată de trasnformări fizice și psihice, de dorința de a ieși din cuibul părintesc și de apropiere de grupul de prieteni. Deseori, părinții s-au speriat și au impus și mai multe restricții. Așa încât, fumatul a devenit o portiță de manifestare a… spiritului liber și rebel.
- Înainte de a lua primul fum, v-ați gândit la faptul că din acel moment deveniți fumători pe viață? Că vă înhămați la o poveste care poate va dura toată viața, care vă va costa mulți bani, sănătatea și poate chiar viața? Probabil că nu. A existat un contract pe caresă-l semnați și să vă asumați statutul de fumător din acel moment? Probabil că nu. Și, probabil, nu ați ales să deveniți dependeți de nicotină. Apropo, ați știut atunci că nicotina creează dependență de la primele utilizări? Câți dintre fumători cunosc această informație? Când iei un drog, nu poți alege ca el să nu aibă efect asupra ta. Nu poți alege cum funcționează chimia creierului tău. Pur și simplu, te duci pe tobogan în jos.
- Cel mai probabil, primul fum a fost tras din curiozitate. „Dă și mie să văd cum e.” Cel mai probabil, nu v-a plăcut. Deseori, tinerii se miră cum de ceva atât de scârbos i-a subjugat pe adulți? Poate chiar pe proprii lor părinți. O replică des întâlnită este:
„Ce nașpa e! Eu n-o să ajung ca tata/mama niciodată.”
- În plus, dat fiind faptul că nicotina este un drog care nu schimbă starea de spirit (ca altele), iluzia care se formează de la prima încercare este: „Nu s-a întâmplat nimic.” O, dar da! S-au întâmplat multe acolo în creier, unde se instalează adicția. Mental, de asemenea, se întâmplă multe. Deseori, anturajul nostru ne spune: „Insistă, c-o să-ți placă mai încolo.” Iar noi asta facem, doar doar om ajunge să simțim ceva!
Și uite așa aluncăm pe panta dependenței, tot mai mult, fără să ne dăm seama, amăgindu-ne cu povești frumoase, despre socializare, tabiet și ritualuri, ajungând la un moment dat să nu ne mai imaginăm viața fără țigară. Și atunci, ne continuăm iluzia, hrănindu-ne lipsa de sens cu gândul că: „Am ales să fumez, e treaba mea.”
Dar nu așa arată o alegere adevărată. Nu poți alege conștient să devii dependent de un drog.
În schimb, așa arată o capcană.
