Ieri seara mi-am cumparat un pachet de tigari pe care am dat 9 euro. Sunt scumpe aici, fratica…Am fumat din el vreo 4 tigari si azi l-am dat “de sufletul mortilor” unui fumator din fata unui magazin. I-am zis zambind ca eu m-am lasat. “Cum naiba ai reusit ?”, s-o fi intrebând el cu invidie in gând. Cu el n-am stat la taclale, dar voua va pot spune pe larg si pe lung pe blog.

Azi am fost la o sesiune in grup despre cum sa te lasi de fumat prin metoda lui Allen Carr, sesiune platita de tata Google, trebuie sa recunosc ca a fost o idee buna pentru ca vad ca a functionat.

Va intrebati ce-a putut sa revolutioneze asa de rapid gandirea unui om încapatânat ca mine, care fumeaza de 10 ani. Pai, sincer, nu am aflat nimic nou despre efectele nocive ale fumatului.

Stiam deja ca fumatul cauzeaza boli de plamâni, de inima, de gât, de oase, ca îmbatrâneste pielea, ca ingalbeneste dintii, ca ma face sa miros urât, ca ma face sa ma simt prost atunci cand sunt între nefumatori si ca ma mai si costa o gramada de bani.

Ceea ce nu am facut însa niciodata e sa stau 6 ore sa ma gandesc la mine ca fumator si sa-mi raspund corect la o singura intrebare: De ce fumez ? Când zic sa raspund corect, nu ma refer la scuze de genul “mie imi place sa fumez”, “ma relaxeaza”, “de plictiseala” etc., ci ma refer fix la raspunsul corect: “Fumez pentru ca sunt dependenta de nicotina”.

Norocul meu ca sunt dependenta doar de nicotina, si nu de alcool, heroina sau cocaina. Dar asta clar nu ma face mai smechera. De ce ? Pentru ca spre deosebire de alti dependenti, care au niste “beneficii” de pe urma consumarii drogurilor, adica stari de extaz si fericire, mie ca fumatoare de tutun nu mi se schimba starea. Nu mi s-a întâmplat niciodata sa trag dintr-o tigara normala si sa ma apuce râsul pentru ca deodata viata a devenit mai roz. Tocmai de asta tigarile sunt legale.

Dependenta de nicotina se creaza usor, creierul memorând anumite comportamente: in cazul meu, statul acasa la calculator se asociaza cu tigara, mersul pe strada se asociaza cu tigara, alcoolul se asociaza cu tigara, after-sex-ul se asociaza cu tigara….dar gata ca intru prea mult in detaliu. Secretul lasatului de fumat sta in capacitatea mea de a ma dezvata de aceste comportamente care au devenit intre timp niste automatisme. De ce nu am incercat pâna acum sa fac treaba asta ? Pentru ca imi era teama de esec si pentru ca ma apuca panica când spuneam “asta e ultima mea tigara”. Cu cât imi interziceam mai mult sa nu fumez, cu atât imi doream mai mult sa fac asta si ma frustra procesul de punere in libertate in raport cu fumatul.

Ceea ce m-a facut azi sa dau unui strain pachetul meu plin de tigari a fost faptul ca, dupa 6 ore de auto-analiza, mi-am dat seama ca eu de fapt nu renunt la nimic. Fumatul creaza falsa iluzie de placere doar prin faptul ca înlatura temporar dorinta de a-ti mai aprinde o tigara.  In realitate, e o pierdere de timp, de bani, de guri de aer curat. E o sclavie si o dovada de lipsa de control asupra propriei vieti. E ca si cum as lasa un monstru dependent de nicotina sa locuiasca in corpul meu si sa-mi ceara de mâncare cand are el chef. Atâta timp cât corpul e inca al meu, eu am puterea de a-l infometa pe monstrul dependent de nicotina si de a-l ucide.

Cel mai important pas este faptul ca mi-am recunoscut dependenta. Nevoia de a fuma nu trebuie ignorata si negata. Din contra, trebuie constientizata si gestionata. De fiecare data când vreau sa fumez (si deja am vrut sa fumez de vreo 10 ori in seara asta), imi spun mie insami ca as putea sa fumez, nu-mi interzice nimeni, dar NU VREAU. Ii spun monstrului “mori, du-te dracului”. Ceea ce ma pune intr-o pozitie de superioritate si ma face sa am o parere mai buna despre mine.

Nu trebuie sa ma chinuiesc sa inlocuiesc tigarile cu dulciuri sau alte prostii, sa evit fumatorii sau sa-mi schimb stilul de viata. Trebuie pur si simplu sa fiu mândra de faptul ca am luat o decizie buna si sa gândesc pozitiv.

Va zabalesc !

PS: Pentru cei care credeti ca n-o sa ma tina mult, think again !