30 September 2013Blog

Sunt unul din miile de oameni pentru care prin metoda Allen Carr au inceput o noua viata.
Sunt nefumator de 8 ani.
Adevarul e ca, inca de de la inceputul acelui an, 2005, simteam ca e momentul sa ma las de fumat. Era clar ca deja trecusem (dupa 13 ani de fumat) in stadiul de dependenta (fumam cel putin 30 tigari zilnic), mi se nascuse fetita Ileana si parca asteptam un pic de ajutor pentru a face pasul.
Am gasit intr-o zi intr-o librarie o carte cu un nume incitant : ”In sfarsit nefumator. Metoda usoara a lui Allen Carr”. (economic vorbind, au fost cel mai bine investiti 18 lei din viata mea ! ☺)
Dupa cateva zile am inceput sa o citesc si, pe masura ce ii parcurgeam argumentele si motivarile, ma regaseam din ce in ce mai mult in paginile ei. Aveam, desi poate parea o uriasa exagerare, sentimentul ca fusese scrisa special pentru mine.
Pe 19 noiembrie 2005, la 2 zile dupa ziua mea, intr-o dimineata de duminica, cam la ora 9 dimineata, am facut pasul. Am stins tigara (tin minte, era un Kent lung) pe care mi-o propusesem sa fie ultima.

Apoi peste zi, pe masura ce adictia fizica incepea sa lucreze, am experimentat senzatiile fizice si psihice pe care le au toti fumatorii in momentul cand nu au nici o tigara langa ei.
Toate argumentele si motivatia pe care le regasisem in carte m-au ajutat.

 

Sunt nefumator de atunci, desi stau mult in preajma fumatorilor, desi am visat (cel putin atunci, in perioada imediat urmatoare dupa ce am lasat tigara) ca fumam, sunt nefumator desi tentatiile de a reincepe sa fumez sunt prezente aproape zilnic. Dar eu aleg sa fiu nefumator.
Si imi aduc aminte cu nespusa placere de zilele urmatoare in care, cu tot stresul si provocarile vietii cotidiene, ma bucuram ca sunt nefumator. Si savuram intensitatea placerii de a nu fuma.
Pentru toate astea, pentru zilele savurate fara tigara, pentru sanatatea adaugata si pentru alte 1000 de motive, iti multumesc, Allen Carr!

Ovidiu Daniel Grigore