Daca fumati, mersul la teatru s-ar putea dovedi a fi o incercare dificila. Nu pentru ca pauzele vin greu si nici pentru ca trei ore fara o tigara ar fi o adevarata proba de anduranta, ci pentru ca reprezentatiile vin cu surprize….neplacute.
Ca fumatul si actoria merg mana in mana, asta stim deja. Stim de vreo cateva decenii bune, de cand Hollywood-ul le-a unit, intr-un mariaj ce rezista si nu da semne de erodare. Ca rotocolul de fum, vezi Doamne, porneste robinetul creativitatii si al inspiratiei, cunoastem. Ni se repeta aceasta informatie ori de cate ori vedem un interviu cu vreun actor sau regizor si invariabil, intervievatul este invaluit intr-un nor (artistic) de fum. In fine, ca tigara este poate cea mai pretuita recuzita din filme si din teatru, este, desigur, ceva ce am ajuns sa acceptam, umil, ba chiar sa impunem drept standard in scene ce vizeaza: condamnari la moarte, nopti de amor, urmariri pline de tensiune, gangsteri si mafioti din toate timpurile, “villains” si rebeli, jocuri de noroc, dive de cabaret, studenti stresati, scriitori si pictori chinuiti etc. etc. etc. (cate stereotipuri in doar cateva randuri!!)
Nu discutam despre cat de justificat este fumatul in diferite scene sau cat de mult completeaza ori “sustine” o tigara personajul care se agata de ea. Nu discutam nici macar despre cat este moral sa impui fumatul pe scena unui actor nefumator.
Vrem doar sa va avertizam ca, daca mergeti la teatru, veti avea surpriza sa constatati ca…. se fumeaza. In sala de teatru. Dar nu, nu va faceti sperante ca voi, spectatorii fumatori, veti putea pufai in timp ce priviti reprezentatia, pentru ca, in banca voastra, fumatul este interzis. Pe scena, insa, nu e.
Pentru nefumatori, acest lucru nu e o problema. In fond, ei sunt obisnuiti sa respire, mai ales iarna, fum de tigara oriunde ar merge. Se plang, vocifereaza, le mai curg ochii, dar lasa… care-i problema? Cine i-a pus sa fie nefumatori? De aceea, lansam acest avertisment cu gandul la bietii fumatori, care vor asista neputinciosi la specatcolul fumatului chiar acolo, in fata lor, fara sa-si poata aprinde si ei, de pofta, o tigara.
Dar… “the show must go on”…
