Ca fumatul e nociv, acum se tot stie. Intrebati orice fumator daca are cunostinta de bolile pe care le poate face din cauza fumatului si veti vedea ca da, stie. Mai stie si ce substante cancerigene sunt intr-o tigara, mai stie si ca nu e ok sa fumezi de fata cu copiii, mai stie si cat cheltuieste in fiecare luna pe tigari si deci da, stie ca ar fi mult mai bine sa se lase. Si atunci, de ce continua sa fumeze?

Buna intrebare.

Fumatul este ca un balaur cu doua capete. Pe de o parte, avem adicitia de nicotina, care ne transforma in zombi lipsiti de discernamant, gata sa iesim in pijamale, la 2 noaptea, sa ne procuram mult iubitul drog iar de cealalta parte… ehehe, aici e o alta poveste.

A fost odata ca niciodata… publicitatea la tigari. O chestiune demult apusa (teoretic, in formele sale flagrante), dar care a avut capacitatea de a produce o spalare masiva de creier, la nivel mondial. Acum, mintile noastre sunt suficient de adaptate la filtrarea mesajelor publicitare. Tocmai pentru ca suntem agasati de prea multa promovare. Dar amintiti-va cum eram la inceputul anilor ’90, cand stiam pe de rost toate spoturile, tineam minte fara niciun efort, cantecelele (“jingle-urile”), rimele, sloganurile – “V-am prins vrajitoarelor!”. Pentru ca da, pentru noi, la vreme aceea, publicitatea era… magica.

Acelasi lucru s-a intamplat la inceputul secolului, intr-un taram de legenda, dincolo de Marele Ocean, pe numele sau… America. Publicitatea a fermecat mintile fragede ale consumatorilor de atunci, transformandu-le in bureti insetati de informatie si de… magie. Pentru ca asta face publicitatea. Si, intrucat la vremea aceea, tigarile abia aparusera in forma pe care o cunoastem astazi si pentru ca la vremea aceea nu se cunostea legatura dintre fumat si moarte, publicitatea a vandut MAGIE.

Mesaje false, iluzii, bazaconii, spuneti-le cum vreti. Cert e ca una dintre cele mai avansate si numeroase natii din lume a aflat, in doar cativa ani, ca tigarile se folosesc la multe lucruri: la calmat nervi, la gestionat stres, la relaxare, la concentrare, la plicitseala, pentru o imbunatatire a imaginii personale si, chiar la sanatate.

Camel - anii '40

Pentru ca in anii ’30 – ’40, doctorii faceau reclama la tigari.

Asa au aparut primele mituri:

Fumatul slabeste.

Fumatul te face mai interesant.

Fumatul iti creste factorul de cool. (?!?!?!)

Fumatul calmeaza

Marlboro - anii '50

Intrucat, in paralel, adictia de nicotina isi facea bine de tot treaba, obligandu-i pe oameni sa fumeze non-stop, fumatorii au inceput sa asocieze cele vazute la televizor, cu… insasi viata pe care o traiau (cu bune, cu rele, cu momente amuzante dar si stresante etc.). Si uite asa, pe nesimtite, a inceput spalarea creierului, la care am pus umarul fiecare dintre noi, cu fiecare tigara fumata in momente cheie. Iar de aici si pana la a-i oferi unui nefumator o tigara, intr-un moment tensionant, nu a fost decat un pas.

Asa se face ca avem un secol de fumat in spate, multa nefericire, multe boli si, in contra-balans mult trend anti-fumat. Pentru ca-n zilele noastre, lasatul de fumat e mai mult trendy, decat firesc.

Asa se face ca la un moment dat a aparut Ziua Mondiala Impotriva Fumatului, sarbatorita anual pe 31 mai. Prilej excelent pentru a repeta iar si iar aceleasi mesaje dintotdeauna: fumatul cauzeaza cancer, plamanii devin negri, nu fumati in prezenta copiilor etc. Cu alte cuvinte, lucruri pe care fumatorii DEJA le stiu. Informatii la care fumatorii sunt imuni. Pentru ca ei nu fumeaza ca sa se imbolnaveasca, ei nu fumeaza ca sa-si innegreasca deliberat plamanii si nici nu fumeaza ca sa-si omoare copiii! Stiti vreun fumator care fumeaza din aceste motive?

Nu. Se fumeaza din cu totul alte motive,  ce tin de zecile de informatii pozitive asociate fumatului, inmagazinate in biblioteca persoanala care se numeste – subconstient.

Multi fumatori refuza sa accepte acest lucru, spunand ca ei provin din familii de nefumatori, s-au apucat de fumat pe vremea lui Ceausescu, cand nu exista televiziune si deci nici publicitate, prin urmare ei nu au fost spalati pe creier. E adevarat. Partial. De ce doar partial? Pentru ca si acesti oameni au trait in colectivitati. Pana si acesti oameni au vazut filme. Rar, piratate (deci experiente SI mai speciale), le-au vazut. Au asociat, fara sa-si dea seama, fumatul cu diferite stari, imagini. I-au atribuit o simbolisitica importanta. Si, nu in ultimul rand, au vazut actul fumatului de jur imprejur: pe strada, la scoala etc. Si au devenit curiosi.

Iar daca va intrebati cum se fabrica publicitatea la tigari, iata o mostra dintr-un serial cu valoare de documentar  – Mad Men – despre industria publicitatii in America anilor ’50. Click pe fotografie:

De asta avem o Zi Mondiala Anti-Fumat si in anul de gratie 2012 2013.