Author Archives: Allen Carr Easyway Romania

Cum îți alegi terapeutul antifumat

În general, atunci când fumătorii îi întreabă pe psihologii care oferă asistență în programele naționale stop fumat dacă au fost ei înșiși fumători, răspunsul standard arată așa:

„De ce este important pentru dvs. dacă am fumat? Dacă dvs ați fi bolnav de tuberculoză, ar conta dacă medicul a avut sau nu tuberculoză ca să vă poată trata?”

Empathy-Four-ElementsDeși fumatul este, în esență, o boală, ea are o imensă componentă emoțională, psihologică. Motiv pentru care, este esențial pentru fumători să știe că cel care-i tratează a trecut prin acea experiență și știe ce simte omul atunci când pofta de țigară își face simțită prezența. Mai mult decât atât, este imperativ pentru majoritatea fumătorilor, ca omul care-i conduce afară din Iad să fi fost la rândul său pe acolo și să se fi eliberat, învâțând drumul, pentru a-i putea ajuta și pe alții. Experiența directă cu drogul și la rândul său, eliberarea din capcana drogului (oricare ar fi numele său) aduce o valoare inestimabilă procesului de vindecare.

De aceea, condiția numărul unu când cineva dorește să intre în programul de formare a terapeuților antifumat Allen Carr este să fi fost fumător și să se fi lăsat prin metoda Allen Carr.

Altfel, comunicarea este searbădă, lipsită de relevanță și de autenticitate. Un fumător nu poate accepta recomandări de la cineva care nu a pus gura pe țigară în viața sa și nici de la cineva care încă fumează.

De la bun început, una dintre primele întrebări care mi se adresează este cea referitoare la istoricul meu de fumătoare. Când oamenii află că am fumat 3 pachete pe zi, instantaneu știu că îi pot înțelege. Pentru că da, le înțeleg gândurile, emoțiile, îi văd nu ca pe niște fumători/oameni bolnavi, ci ca pe niște oameni normali, care nu au nevoie să fie judecați, ci ajutați și, foarte important, comunicăm de la egal la egal – simplul fapt că eu nu mai fumez nu-mi dă dreptul să-i privesc cu superioritate, pentru că odată și eu am fost exact în aceeași situație și nici mie nu-mi plăceau privirile superioare sau încărcate de milă.

Așa încât da, în chestiuni ce țin de mixul drog + emoție, este vital ca cel care conduce actul teraeputic să știe la un nivel afectiv, nu doar teoretic, ce înseamnă viața în acele coordonate pentru clienții săi.

La Allen Carr, puteți fi siguri că terapeuții sunt foști fumători, pregătiți pentru lucrul cu oamenii care încă sunt captivi în capcană. Lucrăm aplicat, discutăm strict despre fumat, nu intrăm în viețile oamenilor iar dezvăluirile țin exclusiv de dorința participanților de a-și înțelege mai bine dinamica psihică, păstrăm granițele ferme și respectăm dreptul la intimitate. Așa arată o terapie eficientă antifumat.

Diana Vasiliu, terapeut antifumat Allen Carr România

Read More
Fumatul este o alegere?

Autor: Diana Vasiliu, terapeut stop fumat

Una dintre marile iluzii ale fumătorilor este faptul că ei înșiși au ales să fumeze. Nu ne pune nimeni pistolul la tâmplă când tragem primul fum dintr-o țigară, nu ne obligă nimeni s-o terminăm. Nu ne forțează nimeni să insistăm apoi. Ne străduim din proprie inițiativă să ne obișnuim cu gustul amar și fumul înecăcios. Pentru că da, trebuie să exersezi ca să înveți să fumezi. Nu-i vine nimănui natural să inhaleze fum. Și totuși, o facem.

Unii pot traduce asta drept „libertate”: „A fost alegerea mea să fumez„.

Oricât de seducător ar fi pentru un adolescent, lipsit până la 18 ani de putere de decizie, să creadă că EL a ales să fumeze, îndrăznim să contrazicem această teză.

  1. În primul rând, singurul motiv pentru care cineva ar dori să-și inunde plămânii cu fum, este pentru că o viață întreagă a asistat la acest lucru și nu l-a considerat nefiresc.
  1. Marea majoritate a celor care încep să fumeze o fac în intervalul de vârstă 12-22 de ani. Altfel spus, în adolescență. O perioadă marcată de trasnformări fizice și psihice, de dorința de a ieși din cuibul părintesc și de apropiere de grupul de prieteni. Deseori, părinții s-au speriat și au impus și mai multe restricții. Așa încât, fumatul a devenit o portiță de manifestare a… spiritului liber și rebel.
  1. Înainte de a lua primul fum, v-ați gândit la faptul că din acel moment deveniți fumători pe viață? Că vă înhămați la o poveste care poate va dura toată viața, care vă va costa mulți bani, sănătatea și poate chiar viața? Probabil că nu. A existat un contract pe caresă-l semnați și să vă asumați statutul de fumător din acel moment? Probabil că nu. Și, probabil, nu ați ales să deveniți dependeți de nicotină. Apropo, ați știut atunci că nicotina creează dependență de la primele utilizări? Câți dintre fumători cunosc această informație? Când iei un drog, nu poți alege ca el să nu aibă efect asupra ta. Nu poți alege cum funcționează chimia creierului tău. Pur și simplu, te duci pe tobogan în jos.
  1. Cel mai probabil, primul fum a fost tras din curiozitate.Dă și mie să văd cum e.” Cel mai probabil, nu v-a plăcut. Deseori, tinerii se miră cum de ceva atât de scârbos i-a subjugat pe adulți? Poate chiar pe proprii lor părinți. O replică des întâlnită este:

Ce nașpa e! Eu n-o să ajung ca tata/mama niciodată.”

  1. În plus, dat fiind faptul că nicotina este un drog care nu schimbă starea de spirit (ca altele), iluzia care se formează de la prima încercare este: „Nu s-a întâmplat nimic.” O, dar da! S-au întâmplat multe acolo în creier, unde se instalează adicția. Mental, de asemenea, se întâmplă multe. Deseori, anturajul nostru ne spune: „Insistă, c-o să-ți placă mai încolo.” Iar noi asta facem, doar doar om ajunge să simțim ceva!

Și uite așa aluncăm pe panta dependenței, tot mai mult, fără să ne dăm seama, amăgindu-ne cu povești frumoase, despre socializare, tabiet și ritualuri, ajungând la un moment dat să nu ne mai imaginăm viața fără țigară. Și atunci, ne continuăm iluzia, hrănindu-ne lipsa de sens cu gândul că: „Am ales să fumez, e treaba mea.”

Dar nu așa arată o alegere adevărată. Nu poți alege conștient să devii dependent de un drog.

În schimb, așa arată o capcană.

Din fericire, putem alege oricând să redevenim nefumători. Iar asta se poate.

Read More
De ce e nevoie să regândim fumatul în prezența copiilor

Autor: Diana Vasiliu, terapeut stop fumat

„Mami, tu când te lași de fumat?”    „Tati, tu de ce fumezi?”

Acestea sunt două dintre cele mai dificile întrebări pe care un părinte le poate primi de la copilul său. Asta pentru că nici măcar părintele nu are un răspuns la ele. Fumătorul trăiește o ambivalență continuă – jumătate din el vrea să se lase de fumat, în vreme ce jumătatea cealaltă dorește să-și aprindă o țigară chiar acum. Deci, nu prea știm cu certitudine răspunsul la prima întrebare – poate azi, poate mâine, poate pe întâi, poate la anul. Iar a doua întrebare este și mai grea. Mintea umană este în permanentă căutare de sens. Iar atunci când ceva nu are sens, intrăm în panică. Or, cum ai putea să clasifici altfel decât lipsit de sens un așa zis „obicei”, care te costă o avere, îți ruinează sănătatea, te condiționează permanent, poate chiar îl urăști, dar pe care continui să-l ai? Și atunci, din lipsa de sens a părinților, se nasc non-răspunsurile: „De ce fumez?” „De idiot”/”Pentru că-s om mare iar oamenii mari au voie.”

fetita fumandCei mai mulți copii de fumători au început prin a fi avocați anti-fumat. Pentru mintea unui copil, lucrurile sunt enervant de simple: dacă fumatul ucide și tata sau mama fumează, rezultă că tata sau mama va muri. Cu această frică cei mici se confruntă în interior, adesea neverbalizând-o concret. După cum știm, copiii deseori exprimă ceea ce simt prin joc, prin desen, prin povești, prin „minciunele”. Copiii mai mari însă își imploră mamele să se lase de fumat ca să nu moară și-i toacă mărunt pe tați să renunțe la fumat ca să nu se îmbolnăvească.

Departe de noi dorința de a-i arunca pe bieții părinți într-un ocean de vinovăție, dar deseori în sesiunile noastre de grup am constatat că niciodată nu se gândiseră la aceste lucruri. Se fereau să fumeze în nasul copiilor, de teama noxelor care i-ar putea afecta. Foarte bine. Dar fumau nestingherit în aer liber sau câțiva metri mai încolo, într-un balcon sau în bucătărie. Din fericire, gradul de conștientizare e crescut față de secolul trecut, dar din păcate nu e de ajuns. Așadar, expunându-și copiii la actul fumatului, părinții întrețin fără să vrea și această spaimă ancestrală – teama de moarte, pe care copiii o simt mai puternic decât adulții, deoarece pentru moment, întreg universul lor este compus din mama și tata.

Și atunci de ce, dacă o viață s-au chinuit să-și convingă părinții să se lase de fumat, odată ajunși la vârsta pubertății, mulți dintre copiii de fumători se apucă ei înșiși de fumat? Nota bene: sunt mulți copii de fumători care nu se apucă niciodată de fumat, așa cum sunt mulți copii de nefumători care se apucă. Și într-o parte și în alta, avem excepții de regulă; statistic, copiii de fumători sunt mai predispuși la a se apuca de fumat decât copiii de nefumători.

monkeyRevenind, ca să putem răspunde la întrebarea de mai sus, trebuie să ne ducem în prima etapă de dezvoltare a copilului: 0 – 2 ani. Încă de la începutul existenței sale, copilul observă adulții din preajma sa și, pentru a învăța „despre ce-i vorba în viața asta”, începe să imite și să pună în practică ceea ce vede. Imitația nu are un scop funcțional. Copilul nu-și propune să învețe observând și imitând. El pur și simplu o face. Și nu o face doar cu ceea ce este util, pentru că nu are dezvoltarea psihică necesară pentru a face diferența între bine și rău, utilitate și inutilitate etc. Spre exemplu, nu este nimic firesc și natural în a ține un obiect la ureche și a vorbi cu cineva invizibil. Și totuși, o facem. Iar copiii noștri ne imită. Îi vedem mergând țanțoș prin casă, uneori folosind chiar alte obiecte decât telefonul și prefăcându-se că vorbesc, asemeni nouă. Copiii încalță pantofii imenși ai părinților, reproduc grimasele părinților, se prefac că vorbesc la telefon sau lucrează la calculator asemeni părinților. Iar dacă părinții fumează, ei se vor preface că fumează și ei, încă de dinainte de a afla că fumatul este nociv și de a se instala acea teamă de care am vorbit mai devreme. De fapt, cercetările arată că ne naștem cu abilitatea de a imita, primele semne fiind vizibile încă din a doua zi de la naștere. Neurologic, suntem echipați cu neuroni oglindă, care ne facilitează abilitatea de a ne „pune în pielea celuilalt”, devenind, preț de o clipă, ca cel pe care-l imităm.

Iar actul imitativ este mai mult decât o pură „pantomimă”. Prin imitație, se instalează o relație. Copilul care imită adultul intră în relație cu acesta. Mai mult decât atât, încă din faza de bebeluș, copilul „încorporează” în structurile sale psihice imaginea părinților (în special a mamei), neavând mecanismele necesare pentru a separa ce e bun de ce e rău. Cu alte cuvinte, un bebeluș sau un copil mic nu are capcitatea de a se întreba de ce iese fum din gura mamei sau a tatălui sau de ce din când în când, în gura lor apare un bețișor care fumegă, ci pur și simplu va primi informația global, internalizând-o.

Însă, pentru copii, influențele nu se opresc la ușa casei. Ei își extind orizontul de cunoaștere și prin contactul cu ceilalți membri ai grupului din care fac parte – familia extinsă, prietenii de familie, cunoscuții și necunoscuții întâlniți, de pildă, în locurile pe care le frecventează.

Din aceste motive și din restul motivelor ce țin de sănătatea fizică a copiilor, credem că noua lege anti-fumat care propune, printre altele, extinderea interdicției de a fuma și în spațiile de joacă destinate copiilor, indiferent dacă acestea sunt în interior sau în exterior, precum și în spațiile de alimentație publică (ex.: restaurante), acolo unde familiile merg împreună preponderent la ocazii festive, va duce la creșterea gradului de curățenie psihică pentru copiii noștri, care nu vor mai crește asociind anumite activități, gânduri sau mai grav – emoții, cu fumatul. Treptat, pe măsură ce societatea își va schimba punctul de vedere privind consumul de tutun (în orice manieră), copiii noștri vor identifica în fumat și aspectele nocive și de ce nu, inutile. Deocamdata însă, țigara este considerată ceva firesc, iar copiii noștri cresc privind această intoxicație ca pe un obicei normal, un act firesc, un „tabiet”, nu ca pe o adicție parșivă de drog , așa cum este în realitate, dublată de asocieri create prin manipulare.

Aici găsiți un istoric al acestei legi și ce se dorește a se schimba acum.

Aici găsiți manifestul Coaliției România Respiră, un grup de peste 200 de organizații și persoane publice, din care facem parte și noi, care militează pentru schimbarea legii antifumat existente momentan în România.

 

Resurse articol:

http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf

http://psihoterapie-psihanalitica.ro/baze_teoretice.html

http://www.slate.com/articles/life/family/2009/01/i_spy_daddy_giving_someone_the_finger.html

 

 

 

 

 

 

Read More
logo
Manifestul Coaliției ROMÂNIA RESPIRĂ

logoAllen Carr Easyway Romania anunță susținerea demersului inițiat de doamna deputat Tamara Ciofu, de a modifica Legea 349/2002 și de a interzice total fumatul în spațiile publice închise și, totodată, promovează public amendamentele la această propunere legislativă, aduse de dna deputat Aurelia Cristea, care propune extinderea spațiilor fără fum. Redăm mai jos Manifestul Coaliției ”România Respiră”, la care ne-am raliat și noi, prin vocea terapeutului Diana Vasiliu.

Bucuresti, Martie 2015

Manifestul Coaliției ”România Respiră”

România este, în prezent, deținătoarea unor recorduri negative în ceea ce privește protejarea faţă de fumul de tutun în spațiile publice astfel încât putem spune că am devenit un adevărat ”paradis” al consumului de tutun. Din păcate, acest lucru nu se asociază cu beneficii, ci cu boli ale adulţilor şi copiilor români.  Principalele cauze de deces din Romania sunt reprezentate de boli datorate sau agravate de fumat: bolile cardiovasculare (60% dintre decesele anuale, fata de 48% media Comunitatii Europene), cancerul (la bărbaţi, cel mai frecvent cancer este cel pulmonar, iar la femei acest tip de cancer este în continuă creştere) şi bolile respiratorii cronice (fumatul este responsabil de peste 80% din cazurile de bronhopneumopatie obstructivă cronică – BPOC).

Nu există absolut nici un dubiu că fumul de țigară este extrem de nociv, cauzând îmbolnăvirea și decesul prematur al celor care îl inhalează, activ sau pasiv, voluntar sau involuntar, adulţi şi copii.

Ne confruntăm, astfel, cu o situație care încalcă atât principiul constituțional al ocrotirii sănătății, cât și obligațiile asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene.

Legislațiile țărilor europene prevăd deja măsuri stricte de interzicere a consumului de tutun în spațiile publice închise, inclusiv în ţări în care fumatul era considerat emblematic: Turcia, Irlanda, Italia. Chiar şi vecinii noştri unguri, bulgari, sârbi şi ucrainieni au interzis fumatul în aceste spații, demonstrând că şi această parte a Europei poate adopta măsuri ferme de protecţie a sănătăţii populaţiei proprii.

Legislația românească actuală în acest domeniu se remarcă atât printr-o redactare deficientă, cât și prin aplicare insuficientă. Prin acest efect conjugat s-a creat o situație în care o majoritate covârșitoare a populației – fumători și nefumători deopotrivă – trebuie fie să suporte efectul nociv al fumatului în spații destinate, de fapt, alimentației și relaxării, fie să nu aibă acces în astfel de spații. Astfel, este încălcat sistematic dreptul la ocrotirea sănătății, prevăzut de art. 34 din Constituția României, în primul caz, iar în cel de-al doilea caz este încălcată libertatea de mișcare, prevăzută de art. 25 din Constituția României.

În condiţiile în care în România peste 73% dintre adulţi nu fumează şi o bună parte dintre ei suferă şi mor prematur prin boli cauzate de fumat, se impune o lege protectivă faţă de expunerea la fum de tutun. ”Soluția” spațiilor diferite pentru fumători şi nefumători, complet nefuncțională în ultimii 7 ani, este expresia unei discriminări și a afectării drepturilor și libertăților prevăzute de Constituția României.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 34 din Constituția României, solicităm autorităților publice din România – Parlament, Guvern, Președinte:

– respectarea drepturilor constituţionale la sănătate, loc de muncă sănătos şi libertatea de mişcare prin asigurarea protecţiei celor expuși la fumul de țigară indiferent de statutul lor de fumători sau nefumători.

– eliminarea discriminării actuale în care comportamentul unui grup restrâns are prioritate în fața drepturilor legitime ale marii majorități și desființarea condiției de cetățeni de categoria a II-a, în care intră, de facto, nefumătorii precum și fumătorii care nu doresc să sufere consecințele fumului de țigară în spațiile publice.

–  adoptarea de urgență a unor prevederi legale prin care FUMATUL SĂ FIE INTERZIS ÎN TOATE SPAȚIILE PUBLICE ÎNCHISE, la locul de muncă, în parcuri, pe plaje, precum şi în locurile de joacă pentru copii şi spaţiile în care se practică sportul, indiferent dacă sunt în spaţii închise sau deschise.

Cerem Parlamentului, Guvernului și Președinției să sprijine acest demers de sănătate publică de o importanță vitală pentru viitorul nostru și al tinerei generații și să redăm împreună României imaginea „clară” pe care o merită!

 

Coaliția ”România Respiră”

Coaliția este formată din organizațiile menționate mai jos și toate celelalte organizații care aderă la acest manifest și își desfășoară activitatea în interesul cetățenilor României

Organizatie Reprezentant Semnatura
 

Societatea Română de Pneumologie

 

Prof. Dr. Florin Mihălțan

 

Fundația Română a Inimii

 

Conf. Dr. Ioan Mircea Coman

 

Societatea Română de Cardiologie

 

Dr. Gabriel Tatu-Chițoiu

 

 

 

 

Forumul Național de Prevenție

 

Prof. Dr. Dan Gaiță

 

 

 

 

 

Societatea Română de ATI Prof. Dr. Dorel Săndesc  
Fundația Pneuma Prof. Dr. Miron Bogdan
Forumul Tinerilor din România Radu Pietrariu  
Asociația Tinerii Uniți Aureliana Popa  
European Network for Smoking Prevention Cornel Radu-Loghin
Asociația Salvați Copiii    
Allen Carr EasyWay Romania Diana Vasiliu
Asociația Română pentru Promovarea Sănătății Mădălina – Elena Argăseală

 

Director executiv

 

 
Asociatia Mame pentru Mame Ana Măiţă
IREC Asociatia Iniţiativa pentru Responsabilitate Civică Alina Loredana Dinicu
Fundaţia CRUCEA ALBĂ Sînziana Ioniţă Ciurez  
Asociaţia SAMAS (Programul de Sănătate pentru Mame şi Sugari) Dr. Marina Oţelea
Asociaţia Casiopeea Dr. Marina Oţelea
Clearpoint Communication Associates Ramona Brad  
Asociatia pentru Performanta Leaderilor in Educatie  
Asociația A.C.T.O.R. Eugenia BARBU
Asociația David Alexandru Daniela Sabadac  
Read More
România respiră. O lege pentru normalitate

http://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-smog-monsterr-image28507348Am fost o fumătoare înrăită. La propriu, nu doar la figurat. Fumam trei pachete pe zi și mi se părea că ăla e dreptul meu din naștere! Uram nefumătorii, mi se păreau limitați și fixiști, o țineau numai pe-a lor și nu aveau cum să îmi înțeleagă MIE plăcerea. Credeam că țigara e singura mea bucurie și oricine atenta la draga mea, iubita mea prietenă, avea parte de un tratament „regesc”. Nu stăteam niciodată la nefumători, chiar dacă în grup aceia erau majoritari, nu eram dispusă la compromisuri („ar trebui să le rărești”) și nici nu-mi imaginam că mă voi lăsa vreodată de fumat. Eram agresivă, miștocăream pe oricine și țipam cât mă țineau (încă) plămânii:

 E DREPTUL MEU SĂ MĂ OMOR, DACĂ AȘA AM EU CHEF!

Atâta doar că de fapt, mi-era teribil de frică. Mascată de un țipăt ascuțit, de non-argumente („Da’ de ce nu interziceți și mașinile?”), de negare („Nu e musai să te îmbolnăvești dacă fumezi. Și nefumătorii fac cancer”) sau de sarcasm („Hai nefumătorule, să-ți văd BMW-ul”), frica își făcuse culcuș comod în sufletul meu. Eram îngrozită de gândul de a mă lăsa de fumat. Simpla ipoteză a unei banale ieșiri în oraș cu prietenii, fără să fumez, mă paraliza. Simțeam cum respirația mi se taie. Nu, nu! N-aveam cum să permit una ca asta!

Azi, la 5 ani distanță, după ce da, m-am lăsat de fumat și am transformat victoria mea nesperată într-o meserie, devenind terapeut stop fumat, după ce am asistat la țipătul de frică a peste 400 de oameni care mi-au trecut pragul clincii, cu așteptarea mută de a le „face ceva”, ca să scape de o adicție mizerabilă, pot să recunosc sunetul ei oriunde: panica. Panica în stare pură. Bazală, primară, instinctivă. Panica de a pierde ceva ce omul percepe a fi un drept divin, când de fapt, este doar un drog învelit în multe semnificații.

Când doamna senator Anghel a rostit acele cuvinte de la microfonul Senatului României, am știut că ceea ce spunea ea, de fapt, era: mi-e tare frică să mă las de fumat! Când domnul deputat Pelican a rostit și el acele cuvinte, eu am auzit un alt mesaj: mă tem că fără țigară n-o să pot!

Aceste temeri sunt caracteristice tuturor fumătorilor și de asta e atât de parșivă capcana fumatului: credem că e un tabiet, când de fapt e dependență de drog. Credem că e un ritual, când de fapt e adicție. Credem că e un oftat de plăcere, când în realitate e o tensiune de panică.

În 2002 s-a dat o lege prin care s-a interzis fumatul în spațiile publice. Minunat. Doar că a existat o portiță – amenjarea de locuri pentru fumat. Portița a dus repede la împrăștierea fumatului pe unde s-a putut. Apoi, în 2009, a apărut prevederea privind fumatul în restaurante, baruri, cafenele, care furniza o nouă portiță – patronii puteau opta: local în care să fie permis fumatul sau nu. Știm cu toții ce s-a ales. Praful. Pardon, scrumul. În 2011, deputatul Manuela Mitrea  înainta o propunere legislativă care prevedea interzicerea totală a fumatului în toate spațiile închise și acoperite, de folosință colectivă. Legea s-a blocat pe la comisii.

În 2014, o nouă inițiativă legislativă apare la orizont: cea a doamnei Tamara Ciofu, care are șansa de a trece săptămâna trecută de Senat, spre disperarea câtorva senatori care au declarat vrute și nevrute. De această dată, propunerea scotea în afara legii locurile amenajate pentru fumat din interiorul instituțiilor publice, obligând fumătorii să iasă afară. Atât. Nu se interzicea fumatul în restaurante sau pe stradă.

În paralel, deputatul Aurelia Cristea venea cu o inițiativă completă: extinderea spațiilor în care să nu se fumeze și la unitățile de alimentație publică, spațiile de joacă pentru copii și alte zone. Propunerea sa are susținere parlamentară și va fi transformată în amendamente care să completeze inițiativa Tamarei Ciofu. În curând va ajunge la Comisia de Sănătate, care va trebui să ofere un raport, în funcție de care se va vota în plenul Camerei Deputaților care, altminteri, este cameră decizională pentru această ințiativă legislativă.

Acum este momentul să o susținem. Altfel, vom pierde alți 13 ani.

 „Și dreptul meu să fumez cine mi-l apără?”

Nu ți-l ia nimeni. Poți în continuare fuma acasă, pe stradă, în propria mașină, acolo unde va fi permis.

 „Bine mă, interziceți și mașinile că și alea au fum toxic!”

Companiile auto lucrează permanent la reducerea emisiilor de gaze. Iar țările lumii (civilizate) dau legi care interzic acele modele care poluează în exces.

 „Și alcoolul??? Cui i-l lăsăm?”

Acum vorbim despre fumat. Când vom vorbi despre alcool, vom vorbi despre alcool, nu despre heroină.

 ”Cei mai răi sunt foștii fumători! Ei ar trebui să-i înțeleagă pe fumători și să nu-I persecute!”

O, dar îi înțeleg perfect! Și tocmai pentru că mi-am dedicat ultimii 4 ani din viață ajutându-i să scape de adicție, pot spune prima: nu vă temeți, avem soluții! Dar n-o să promovez niciodată crearea unui cadru pentru fumat, întrucât ar fi ca și cum aș înmâna seringa de heroină unui dependent, doar pentru simplul fapt că mi-e milă de el când se chinuie în sevraj (asta înseamnă a fi ”enabler”). Iar dacă, prin absurd, trebuie să mai tolerăm consumul unui drog, pentru că rezistența la schimbare e mare, asta nu înseamnă că nu vom căuta neîncetat cele mai bune soluții pentru:

  1. Protejarea celor neafectați de drogul cu pricina și prevenirea proliferării consumului.

Și

  1. Ajutarea celor care au picat deja în plasa drogului.

 ”Vă luptați cu morile de vânt. N-o să se schimbe nimic. Lobbyul companiilor de tutun va învinge.”

Mie nu mi-e frică de lobby-ul companiilor de tutun. Știu că au resurse mult mai mari pentru a influența decizii la nivel înalt. Dar știu că fiecare om contează. Și că o avalanșă începe cu un singur fulg de nea. Și mai simt că suntem într-un moment cum nu s-a mai văzut până acum în România – unul în care nefumătorii încep să-și reclame drepturile, să facă platforme pentru a se găsi unii pe alții (bizar, căci totuși suntem majoritari – aproape 70% din populație), să vorbească despre nevoile lor! Mă bucur să fiu azi, aici și să joc un rol în schema asta mare.

De ce însă da, mi-e teamă, este de panica dependeților de nicotină, care se manifestă deja. Companiile de tutun nu trebuie să cheltuiască nici măcar un sfanț ca să blocheze inițiativa doamnei Cristea. Trebuie doar să privească liniștite cum panica generată de drogul pe care-l vând drept prieten va face ”treaba” în locul lor. Mie de asta mi-e frică. Dar, așa cum văd în sesiunile mele de terapie că oamenii se pot schimba odată ce e depășită panica rămânerii fără cârjă prin înțelegerea fenomenului fumatului, știu că transformarea e posibilă. Cunosc fumători care susțin această inițiativă. Dar nu vom ști niciodată câți suntem cu adevărat până nu ne vedem unii pe alții.

Mai jos aveți lista celor care susțin inițiativa doamnei deputat Aurelia Cristea. Îmi puteți scrie un mesaj (diana.vasiliu at allencarr.ro) declarându-vă susținerea și numele dvs. va apărea aici:

Subsemnata, Diana Vasiliu, și Allen Carr Easyway România,

Marius Vintilă,

Fundația Comunitară București,

Societatea Română de Pneumologie – Prof. Dr. Florin Mihălțan

Fundația Română a Inimii – Conf. Dr. Ioan Mircea Coman

Societatea Română de Cardiologie – Dr. Gabriel Tatu-Chițoiu

Forumul Român de Prevenție – Prof. Dr. Dan Gaiță

Societatea Română de ATI – Prof. Dr. Dorel Săndesc

Forumul Tinerilor din România

Asociația Tinerii Uniți – Aureliana Popa

Asociația Salvați Copiii

European Network for Smoking Prevention – Cornel Radu-Loghin

Clearpoint Communication – Ramona Brad

Flaviu Manea,

Diana Grigore,

Alina Smochina,

Asociatia Mame pentru Mame – Ana Măiță

IREC Asociația Iniţiativa pentru Responsabilitate Civică – Alina Loredana Dinicu

Sorin Teodorescu

 

 

 

 

 

 

 

Read More
Efectele nicotinei
Allen Carr VS alte metode antifumat

Periodic suntem acuzați că ”avem ceva” cu celelalte metode de renunțare la fumat, că prea o ținem pe-a noastră sus și tare cum că-i cea mai bună și ni se arată obrazul prin diverse postări de Facebook, cu mesajul subtil că oamenii au dreptul să încerce de toate! De ce nu recomandăm și alte metode?!

Hai să facem puțină lumină în povestea asta.

Da, sunt oameni care s-au lăsat de fumat pe cont propriu, prin ceea ce noi numim Metoda Voinței. Acea încordare a determinării, a ambiției, deseori motivată de factori externi omului, care se simte prins în menghină și nu mai are altă soluție decât să se abțină de la fumat. Pentru cât timp? Pentru cât timp o putea. Metoda Voinței este ceva ce noi, alături de restul psihologilor din lumea întreagă, nu recomandăm deoarece:

Ego depletion epuizarea vointei1. Voința este o resursă epuizabilă în timp (vezi ego depletion). Te strofoci atât de mult încât fie la un moment dat cedezi, fie înlocuiești obiectul dorit (în speță, țigara) cu altceva (ex.: mâncare). Faci o tanda pe manda de toată frumusețea, ieșind din povestea lăsatului de fumat fie mult mai gras, epuizat și deci nefericit, fie cu o altă adicție și la fel de nefericit.

2. Voința transformă țigara într-un fruct oprit pentru că mesajul pe care ți-l spui este ”nu mai am voie să fumez”. Or, știm prea bine că natura umană nu se împacă prea bine cu interdicțiile de pe la Adam și Eva încoace. Deci, ideal este să găsim un mecanism prin care să ocolim antrenarea voinței în procesul renunțării la fumat. Un fel de by-pass mental. Fix asta face metoda Allen Carr.

3. Presupunând că, printr-un miracol, reușești să depășești corvoada voinței și ieși din bătălie cu multe cicatrici, o grămadă de suferință îndurată, vreo 20 de kile în plus, dar victorios! Problema e că-ți va fi dor. Și te vei trezi în momente cheie ale vieții fantasmând la țigară, dar interzicându-ți-o tot tu, de teama reluării chinului de a renunța iarăși la fumat. Fericirea nu înseamnă doar să fii nefumător, ci să te și bucuri de libertate. Metoda Voinței nu oferă această bucurie.

În ciuda acestor argumente, am avut uneori în sesiune oameni care nu au putut să accepte aceste adevăruri despre psihicul nostru și au persistat în a-și încorda voința chiar și după ce au plecat de la sesiune. Pentru că da, uneori e dificil să renunți la o convigere în care ai crezut o viață, pentru simplul motiv că cineva îți zice că nu-i adevărat și-ți prezintă niște argumente pentru asta. Avem cu toții o rezistență la nou, mai ales la acele infomații care vin să infirme credințe vechi. Așadar, acelor oameni nu le-a fost ușor, dar simpla înțelegere a celorlalte informații prezentate în sesiune le-a făcut parcursul mai ușor decât ar fi fost dacă nu ar fi primit ajutorul nostru.

Efectele nicotineiO altă cale de ”vindecare” pe care nu o recomandăm este cea a adjuvanților nicotinici (gume, plasturi, spray-uri cu nicotină, țigări electronice etc.). Pentru că nu poate fi vorba despre o vindecare adevărată, câtă vreme băgăm în corp o otravă letală. Un scurt reminder despre nicotină: este un insecticid produs de planta tutun, specia Nicotiana Tabacum, care dacă ar fi injectat direct în sânge, în funcție de dozaj/kg corp ne-ar omorî pe loc. Nicotina este responsabilă pentru instalarea și menținerea adicției fiziologice, așadar cum am putea să scăpăm de un drog, continuând să-l folosim? În plus, fumatul nu înseamnă doar adicție chimică, ci și procese mentale. Care trebuie înțelese. Ce înțelegem oare din pufăit o țigară electronică, plină cu nicotină? Că am schimbat părul lupului, nu și năravul. Ce înțelegem din cateva pufuri de spray cu nicotină? Dar din molfăit guma cu nicotină? În sesiuni avem de-a face frecvent cu oameni care fie au luat adjuvanți nicotinici și au continuat să fumeze țigări normale (pentru că asocierile mentale nu sunt create cu adjuvanții, ci cu țigările binecunoscute) sau cu persoane care  au început să ia adjuvanți, s-au frustrat îngrozitor (deși culmea, doza de nicotină ingerată era aceeași sau chiar mai mare) și au revenit în scurt timp la țigările familiare. Așa încât nu, nu vom recomanda niciodată o asemenea păcăleală și nu vom recomanda să vă otrăviți. Acuzați-ne de lipsă de perspectivă democratică, dacă doriți, e dreptul vostru.

Apoi avem de-a face cu medicamentele. Lăsând la o parte efectele adverse care pentru unii oameni pot transforma fumatul în cea mai mică dintre problemele pe care le pot avea (am avut cazuri în sesiune), avem o problemă de logică. De ce să iei un medicament și să continui să fumezi, băgând substanțe otrăvitoare în tine, care însă nu vor mai face priză în creier, în lăcașul adicției? De ce ar fuma cineva degeaba? Hai pe bune acum, cât ne mai amăgim că fumăm pentru că ne place gustul sau mirosul țigării? Fumăm pentru drog! Or, dacă drogul nu mai ajunge acolo unde trebuie, de ce să ne mai otrăvim în continuare corpul cu mii de substanțe nocive? Ok, da, fumăm mai puțin. Dar tot nu e rezolvată problema. Pentru că fumatul înseamnă 10% adicție chimică și 90%….. atașament psihic. Pentru el există medicamente? Nu.

Ce face metoda Allen Carr este să lucreze pe partea de 90% a problemei. Pentru că dacă atașamentul este distrus, nu vei avea nicio problemă reală să întrerupi alimentarea cu nicotină, pentru că vei găsi fumatul inutil. Așa cum este, de fapt. Câtă vreme alegem să vedem doar o părticică din întreg, câtă vreme privim chimia la microscop, fără să ne uităm nicio secundă la psihologia din spatele unei industrii gigant, n-avem mari șanse de eliberare. Și nu, nu vom recomanda niciodată tratamente ce implică otrăvirea corpului. Nu vom crea iluzii false și nu vom propovădui terapii despre care nu credem că pot aduce un plus de valoare lucrurilor pe care le oferim deja noi, prin metoda Allen Carr.

Ne vom recunoaște însă deschis limitele. Da, sunt situații când nu putem aduce eliberarea promisă. Sunt situații când oamenii cară după ei istorii de viață într-atât de complexe și de dureroase, încât au transformat țigara în unic aliat, atașamentul psihic fiind la cote imense. Deși înțeleg argumentele noastre la nivel rațional, nu reușesc să interiorizeze informația și să trăiască bucuria eliberării. De ce? Pentru că simt că s-ar prăbuși fără micuța cârjă de sprijin, în care proiectează povești vechi de-o viață. Și-atunci apelăm și noi la ajutor. Le recomandăm oamenilor psihoterapia, pentru rezolvarea acelor probleme de fond, care mocnesc de mult timp, urmând ca apoi, într-o perioadă mai așezată din punct de vedere psihic, să reluăm lucrul pe tratarea fumatului, ca simptom, învățându-i pe oameni tehnicile necesare pentru eliberarea totală, știind că după o cură psihoterapeutică vor avea disponibilitatea afectivă de a interioriza informațiile pe care le oferim. Acestea însă sunt cazuri izolate.

În marea lor majoritate, oamenii care vin la noi au încercat celelalte metode antifumat și nu au reușit să scape de țigară. Ce facem noi, spre deosebire de celelalte metode? Reconstruim puzzle-ul și-i ajutăm să înțeleagă despre ce e vorba în realitate. Nu spălăm creierul, nu inoculăm idei, nu manipulăm. Prezentăm informație și o altă perspectivă.

La final, omul alege: continuă să fumeze sau încheie perioada de fumat și nu se mai uită înapoi. Nimeni nu obligă pe nimeni să stingă ultima țigară. Așa încât, nu vă feriți de sesiunile noastre: în cel mai bun caz, scăpați de fumat definitiv, fără sevraj, fără kilograme în plus și fără tristețe. În cel mai rău caz: plecați mai informați, mai asumați, crescuți pe dinăuntru și poate cu o nouă perspectivă aspra vieții și aspura universului vostru interior.

Vă așteptăm! 🙂

www.allencarr.ro                   0732138383                       raspunsuri@allencarr.ro

 

 

Read More
Stats_morti_EU_2015
Senatul României VS lăsatul de fumat
Stats_morti_EU_2015

Mai multe date despre consumul de tutun: http://ec.europa.eu/dgs/health_food-safety/pressroom/infographics_en.htm

Ați auzit probabil știrea de ieri, conform căreia senatorii patriei s-au pronunțat împotriva interzicerii complete a fumatului în instituțiile publice, adică și la ei acasă, în Senat. Ca să cităm din Dumitru Pelican – „Nu poți să omori un om cu această lege. Lasă-i un locşor, acolo, de fumat!”. Pentru că nu-i așa, legile omoară, interdicția ucide, nu nicotina (un mizilic de insecticid letal care, dacă ar fi injectat direct în sânge în cantitatea dintr-o singură țigară, ne-ar omorî pe loc) și nici gudroanele și restul de aproape 400o de substanțe letale care se regăsesc în țigări, printre care și poloniu, un element radioactiv. Altminteri, nici colega sa, senatoarea Cristiana Anghel, nu e foarte lămurită în acest sens: „Nimeni nu va putea să-mi demonstreze că toţi cei care fumează se îmbolnăvesc şi cei care nu fumează nu se îmbolnăvesc. Câţi mor de cancer şi nu au fumat în viaţa lor?” În plus, toată lumea are un bunic care a fumat până la 90 de ani și a murit de „moarte bună” și toată lumea știe câte un nefumător care a murit de cancer de plămâni la o vârstă fragedă. Pe cale de consecință, nefumatul omoară!

Ingorând statisticile care demonstrează cu cifre absurditatea concluziei de mai sus, venim și spunem că dragi senatori, VĂ ÎNȚELEGEM!

Da, ați citit bine, vă înțelegem, pentru că și noi am fost așa. Toți foștii fumători își amintesc PANICA teribilă care-i bântuia când cineva le punea sub semnul întrebării viciul, când rămâneau fără țigări sau, mai grav, fără gaz la brichetă. Panica aia e înfiorătoare! Te trec toate transpirațiile când ți se interzice fumatul. Îți vine să urli, să te iei la bătaie cu o lume întreagă, ostilă, reclami dreptul de  a te omorî singur, te deprimi, e mare jale în sufletul unui fumător când i se smulge țigara din gură. Știm. Am fost și noi acolo.

Și da, poate că interzicerea fumatului acolo, pe holuri, lângă sala de plen, n-o să vă ajute să vă lăsați de fumat, ci o să vă întărâte, o să vă irite și o să vă inducă suficient de mult stres încât să recuperați cu spor odată plecați acasă (și vai de fumătorii care trebuie să munceaască uneori și 12 ore legate, fără pauză de fumat și vai de beneficiarii muncii lor, căci gândurile fumătorilor frustrați vor fi direcționate aproape exclusiv către țigară în tot acel timp), dar poate că veți face un gest suficient de curajos încât să dați un semnal unei tinere generații care acum se gândește dacă să-și aprindă sau nu o primă țigară, că se poate!

Aveți o șansă incredibilă de a rămâne în amintirea publicului care vă urmărește, drept oameni plini de curaj, nu de lașitate. Pentru că da, lăsatul de fumat e un act de curaj. Și poate fi o experiență valoroasă, de creștere personală, dacă e făcut cu cap.

Drept care, clinica Allen Carr România se oferă să fie partener de lucru Parlamentului României și să-i ajute pe parlamentari să scape de viciu. Ca să poată sta 12 ore în plen și să voteze legi, fără să-i sâcâie pofta de țigară.

P.S. Facem și discount de grup 😉

www.allencarr.ro; 0732138383; raspunsuri@allencarr.ro

 

Read More
black friday
4 ani de Allen Carr România

A mai trecut un an…

Un an plin de evenimente, un an în care am dus metoda Allen Carr mai departe, un an în care am făcut tot posibilul pentru a-i ajuta pe fumătorii din România să scape de viciul lor.

În luna mai am mers la Londra, unde am participat la Conferința anuală a terapeuților Allen Carr. Aici am avut din nou șansa de discuta cu colegii terapeuți din celelalte țări în care există clinici Allen Carr, îmbogățindu-ne astfel experiențele și făcând un schimb de idei proaspete, în beneficiul fumătorilor care apelează la noi pentru ajutor.

conferinta allen carr

Colegii noștri, din toată lumea. Conferința Internațională Allen Carr – Londra, 2014

Gravide

Sesiuni dedicate gravidelor

Întorcându-ne acasă, am inițiat un proiect unic în rețeaua Allen Carr și, totodată, în România: Sesiunile de terapie antifumat, dedicate exclusiv gravidelor. De ce un serviciu dedicat tocmai aceștei nișe? Pentru că am observat, de-a lungul timpului, fie în sesiuni, fie în discuțiile avute prin telefon sau prin intermediul mijloacelor de comunciare online, o reticență în rândul gravidelor de a participa la o sesiune de grup, din teama de a fi judecate suplimentar, adâncindu-le sentimentul de vinovăție și oferindu-le astfel un motiv în plus pentru a-și continua viciul, în ciuda sentimentelor contradictorii care le macină. De aceea am creat un cadru dedicat numai lor, în care să se simtă acceptate, înțelese și astfel să poată fi profund ajutate să facă acest pas, într-o perioadă extrem de delicată emoțional – sarcina. Proiectul a beneficiat de asistența Fundației Crucea Albă și a fost promovat de nenumărate site-uri și reviste dedicate mamelor, precum: Urbankid.ro, MacMacKids, Despre Copii, Mamica Urbana, Q Bebe, Copii și părinți, Smart and Happy Child, eumama.ro, Kidsnews.ro, Terapeuti.ro, MamicaMea.ro, GoKid, Bebelu.ro.

Iar în august, portalul Totul despre Mame ne-a oferit chiar șansa de a ne face mesajul auzit, organizând o conferință în cadrul Serilor Totul despre Mame, dedicată special metodei Allen Carr, în care am atacat mai ales chestiuni ce țin de femei și universul maternității, în contextul fumatului și al renunțării la țigări.

Serile Totul despre Mame

prezentare Cristian

Prezentare la fabrica Total, Cristian – jud. Brașov

La începutul lui septembrie am fost contactați de o mare companie – Total România, care ne-a contractat pentru a-i ajuta pe angajațisă scape de fumat. Proiectul a avut o axă dublă: angajații din departamentul de vânzări, de la București, și angajații de la fabrica Total din Cristian, județul Brașov, unde politicile companiei urmau a se schimba, introducând interzicerea fumatului pe tot teritoriul fabricii și astfel, pauza de țigară devenind un chin pentru angajații fumători. Total România a continuat colaborarea inițiată de compania-mamă din Franța, unde, în mod identic, colegii de la Allen Carr France au fost cooptați pentru a-i ajuta pe angajații Total să scape de viciul lor. Am scris pe larg despre colaborarea cu TOTAL, aici.

 

Carturesti 16 sept

Întâlnirile Allen Carr la Cărturești

Iar toamna a mai venit cu o propunere imposibil de refuzat: librăria Cărturești ne-a pus la dispoziție Ceainăria sa celebră, pentru a organiza întâlniri de prezentare a metodei, astfel încât oamenii să poată face cunoștință cu terapeutul și să afle despre ce-i vorba în sesiunile de terapie, aceste seminarii „misterioase” despre care lumea vorbește.

Am pus reflectorul pe sesiuni, pe metodă, am făcut cunoștință și la finalul toamnei, am reușit să organizăm un alt eveniment unic în rețeaua Allen Carr:

O sesiune extraordinară cu ocazia Black Friday!

A fost ocazia pe care mulți o așteptau, dată fiind reducerea de peste 60% oferită, iar pe 29 noiembrie, mansarda Cărturești a devenit neîncăpătoare, pentru aproape 40 de persoane care au venit, unii de la sute de kilometri distanță, să afle cum pot scăpa de fumat rapid, ușor și fără regrete!

black friday

Sesiune Extraordinară Black Friday – 29 nov. 2014

Iar eforturile nostre s-au văzut reflectate și în presă:

Interviu revista Femeia

Interviu Trinitas TV

Interviu Digi 24

Interviu Observator – Antena 1

Interviu emisiunea „Se zice ca” – TVR

O clinică și mai prietenoasă

Finalul de an a fost și el încununat de împlinirea unei dorințe pe care o avem de ceva timp – transformarea spațiului de lucru de la clinică într-un mediu și mai prietenos, mai confortabil, mai comod, pentru ca cele 7 ore pe care oamenii le petrec într-o sesiune de grup Allen Carr să fie o experiență 100% fericită. Iar pentru asta am schimbat scaunele cu fotolii comode! Singura problemă fiind spațiul – dacă în trecut puteam primi 8 persoane într-o sesiune, acum avem doar 6 locuri.

În concluzie, a fost un an plin ochi de evenimente, idei mărețe, proiecte speciale și multă energie pozitivă și vă mulțumim dumneavoastră, cei care ați făcut acest an posibil: colaboratori, companii, clienți deopotrivă, prieteni și ambasadori ai Allen Carr România. Suntem realmente privilegiați să vă fim parteneri pe drumul renunțării la fumat.

Împreună am ajutat România să respire mai bine! Vă mulțumim.

Read More
Screen Shot 2014-10-22 at 15.11.48
Emisiune DIGI 24 – 19 octombrie 2014

Read More
calcul
De ce există această clinică?

Că noutatea irită, nu mai e de mult un secret. Rezistența la nou face parte din condiția umană și este strâns legată de instinctul de conservare, atât de necesar supraviețuirii speciei. De ce să te aventurezi pe teritorii neexplorate, unde pericolele pot pândi la fiecare pas, când te simți atât de bine în peștera ta cea sigură, probată și răsprobată?

Și totuși, tocmai depășirea acelor rezistențe face posibilă evoluția.

Din când în când, se întâmplă să primim pe pagina de Facebook, comentarii înspumate: Ce prostie mai e și asa? Cum adică terapie antifumat? Hoților! Luați banii la oameni! Cum adică nu e nevoie de voință? Ce tâmpenie, toată lumea știe că fără voință nu faci nimic! Eu m-am lăsat singur, sîc! Etc.

Simțim nevoia unei clarificări.

Da, credem că voința îngreunează procesul renunțării la fumat, pentru că transformă țigara într-un fruct oprit, traducând totul în ”nu mai ai voie să fumezi”. Or, fără să înțelegi cum funcționează capcana acestei dependențe, nu prea ai cum să te înfrânezi, deoarece vei simți tot timpul că, în ciuda argumentelor raționale anti-fumat, tu ai pierdut un prieten drag. De care ți-e dor și sunt șanse să-ți fie dor pentru tot restul vieții.

Și da, credem că dacă înțelegi (cum, de pildă, se înțelege cu ajutorul metodei Allen Carr) cum stă treaba cu fumatul, pe bune, nu vei mai simți că te desparți de un prieten, ci că scapi de un dușman.

calculCu toate astea, nu suntem într-atât de aroganți să credem că numai calea noastră e valabilă și că orice altă metodă e sortită eșecului. Tocmai pentru că știm cât de subtilă e capcana acestui drog care a înrobit o planetă întreagă! Așa încât, dragă nefumătorule care te-ai lăsat de fumat pe cont propriu, fără ajutoare și în mod desigur gratuit, nu-ți putem spune decât: felicitări! Însă chiar dacă ai găsit chinuitor procesul reunțării la fumat, asta nu înseamnă că toată lumea e obligată să treacă prin același Iad. De asemenea, chiar dacă cineva alege calea Allen Carr, fără sevraj și fără tortură psihică, asta nu înseamnă că victoria sa e mai prejos decât a ta.

Te-ai lăsat pe cont propriu, strângând din dinți și răbdând? Bravo ție!

Te-ai lăsat cu medicamente sau cu adjuvanți? Bravo ție!

Te-ai lăsat, speriindu-te când ai văzut un bolnav de cancer, în stadiu terminal? Minunat!

Te-ai lăsat așa, pur și simplu? Fumai o țigară și te-ai gândit să fie ultima și gata? Fără efort, fără voință, fără lacrimi? Splendid!

Important e rezultatul.

În mod similar, sunt oameni care pot slăbi zeci de kilograme pe cont propriu, la fel de bine cum sunt oameni care aleg să apeleze la nutriționiști, food coach-i sau antrenori personali în acest proces. Nu e ok să anulăm efortul unui om care merge singur pe drumul transformării personale și totodată nu e în regulă să minimalizăm efortul unui om care a ales un ghid în călătoria sa. Fiecare, cu povestea sa.

E bine totuși să știi că dacă te pierzi pe drum, ai oricând posibilitatea de a chema ”echipa de intervenție”, care te va ajuta, indiferent care ți-au fost convingerile până atunci.

Și da, terapia costă. De ce-ar fi ajutorul gratis, în condițiile în care prețul țigărilor nu se negociază? Nu primești la chioșc pachetul de țigări dacă-ți lipsesc 50 de bani. De ce oare suntem dispuși să plătim averi pe ceva care ne omoară, dar nu suntem dispuși să clintim nici măcar un sfanț pe ceva care ne poate salva?

Sunt unii care se laudă în comentarii, pe pagina noastră de Facebook, că au citit cartea lui Allen Carr gratis pe net. Lăsând la o parte mentalitatea abjectă în care se bălăcesc, de vreme ce găsesc într-un furt intelectual motiv de mândrie, apare, firesc, întrebarea: de ce există, totuși, niște sesiuni de terapie care costă cât fumatul pe-o lună de zile (în România, pentru că în celelalte țări sesiunile de terapie sunt mult, mult mai costisitoare), de vreme ce avem la dispoziție o carte care costă cât două pachete de țigări?

Răspunsul se găsește tot în sesiunile de terapie. Din pricina faptului că această carte eveniment a circlat gratis ani de zile, fără să existe un terapeut specializat care să scrie despre metodă sau să poată răspunde la întrebări, majoritatea celor care au citit-o au comis, fără intenție și fără să știe, câteva greșeli. Cea mai mare a fost punerea la îndoială a puterii de adicție a drogului. Mulți au crezut că se pot ”juca” cu o țigară – oare cum o fi o țigară, acum, la N luni/ani distanță? Și au picat din nou. Eliberându-se prima dată ușor, fără probleme, fără efort, au crezut că prin simpla recitire a cărții, o vor mai putea face din nou, la fel. Așa că au recitit cartea. O dată. De două ori. De trei ori. De douăzeci de ori. Și nimic.

Ce bine însă că s-a deschis o clinică Allen Carr și la noi! E reconfortant să știi că există un loc în care te poți duce și poți primi ajutor specializat, când munca pe cont propriu își arată limitările, nu?

fightExperiența reapucării de fumat este oribilă. Toți cei care au trecut prin ea o confirmă – amestecul de rușine, vinovăție, stupoare, oroare, frustrare, ciudă și alte sentimente ”înălțătoare” este greu de dus în spinare de unul singur. Iar în acest moment intervine terapeutul Allen Carr, format în metodă, cu sute de fumători investigați și ajutați la activ, care te ajută să înțelegi cum funcționezi, de ce faci o alegere în detrimentul alteia, ce anume din tine te pornește pe calea distructivă și mai ales, te învață, cu empatie și cu blândețe (pentru că el însuși a fost fumător!), ce e de făcut ca să nu mai cazi în capcană.

Să ne imaginăm acum cât de minunat ar fi să vii din prima la terapie și să înveți toate lucrurile astea, astfel încât să-ți crești șansele de a rămâne nefumător pentru tot restul vieții, păstrând mereu vie amintirea eliberării din prima încercare, cu bucurie! Ar fi bine, nu? Și ce bine că există o clinică unde poți fi ajutat să ai această experiență!

Mintea noastră are posibilități infinite de a ne ajuta, dar și de a ne sabota. Un lucru e sigur: bine cu de-a sila nu se poate. Și sigur că ”it takes two to tango”. Terapeutul nu poate face mare lucru dacă omul nu-l lasă. Și, de asemenea, este vital să crezi în calea de vindecare pe care o alegi, atunci când vrei să scapi de-o boală. Pentru că fumatul este adicție de drog. Și orice adicție de drog e o boală. Parșivă, în acest caz.

De aceea, în concluzie, reafirmăm că suntem aici, gata să oferim ajutor celor care simt că au nevoie de el. E mai ușor să parcurgi un tunel întunecat, atunci când ai în față un ghid, cu un felinar aprins.

Vă așteptăm!

www.allencarr.ro

0732138383

raspunsuri@allencarr.ro

Read More
1 2 3 5
loading